Franturi de realitate

Aseara... adica azi dimineata pe la 4, am terminat de re-re-re-recitit "Invitatie la vals" de Mihail Drumes.
E cel mai frumos roman de dragostea pe care-am pus mana! Nu o da in balarii cu siropeala si e relativ ancorat in realitate.
In fine, e faina cartea. Pe la sfarsit, m-am gandit sa scriu pasajele care-mi placeau; si acum, le pun aici.


* " Vreau sa-ti intru in sange, pricepi? "
* " As fi ramas de o suta de ori si as fi plecat o singura data... Si totusi am plecat."
* " Totul e altfel decat ieri dar nimic nu ma mai retine. "
* " Gasisem ceea ce cautam prin haosul meu. "
* " Asta mi-e firea, nu pot iesi din ea. "
* " Dar oare are sa-i ajunga o noapte sa tot planga? "
* " Cu cat vroiam mai mult, cu atat mi se parea ca eram mai putin. "
* " Imi trebuiai in clipele asa de covarsitor, incat mandria mea ramanea muta, fara niciun cuvant de spus. "
* " Ce frumos si mandru mi-ai parut! Mi-am dat seama ca nicioadata cu o sa mai cobori pana la mine. "
* " ... sa-mi potolesc gura arsa ... "
* " Sufeream de rau de tine, intelegi? "
* " Umblam pe strazi nauca, buimaca, ca sa consum energia care ma apasa sau plangeam frenetic ceasuri intregi, strigandu-ti dorul meu mistuitor, setea mea de tine, asa cum ai facut si tu, la inceput... "
* " Mergeam pe strada descompusa. "
* " Poate si eu plecasem din mine. "
* " Am nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzica, de orice... pentru ca mi-e groaza sa raman numai cu mine. "
* " Tot ce ramassese viu in mine plangea angrenant intr-o dezlantuire ce nu mai putea fi stavilita. "
* " Oricine stie ca sinuciderea e o boala asufletului. "
* " S-a strecurat atat de integral in mine, incat acum cand a plecat, si-a luat numai trupul cu el, dar in mine a ramas intreg, mai viu ca niciodata. "
* " Totul, totul imi vrobeste de ea: locurile pe unde am hoinarit, casele, gradinile, lucrurile, oamenii pe care ii cunosc. In toate si in tot parca si-a lasat o parte din fiinta ei. (Si risipa aceasta nu avea margini). Cand tac, fiintele si lucrurile din afara incep sa graiasca amintirile din mine. In ganduri si in vis, in iubire si in ura, in bucurie si in suferinta, in fapte si in vorbe, e pururea vie, pururi prezenta. Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa, coplesitoare, trebuinta ca aerul si lumina. "
* " Cine are putea sa-mi smulga radacinile ei crecute pana in adancurile mele cele mai insondanbile? "
* " Totusi, in randuiala aceasta cuminte a mortii, un gand se agata timid de viata. "
* " Oricum, a fost prea frumos ca sa se sfarseasca altfel! "